Socializarea catelului

  Socializarea este o etapa foarte importanta din viata noastra care trebuie inceputa devreme.

La inceput imi era frica de zgomote, ma bagam sub pat de fiecare  data  cand auzeam un zgomot, dar mami m-a ajutat sa ma obisnuiesc.                                    

      Mami mi-a ales cateii cu care aveam voie sa ma joc. Cand eram micuta ma jucam cu cei de inaltimea mea, ca sa nu  ma intimideze inaltimea lor. A avut grija sa nu intru in contact cu cei agresivi, sa nu fiu muscata, sau sa nu   dezvolt  mai tarziu probleme  de comportament.    Din fericire ma pot lauda ca fiind un catel foarte sociabil, atat cu ceilalti catei, cat si cu oamenii.Mami spune ca sunt cam zapacita si mult prea pupacioasa. Daca se opreste cineva sa ma laude cat sunt de frumoasa, imediat sar sa ii dau un pupic pe fata. Mami nu ma lasa sa merg la straini, numai daca vin ei la mine sa ma mangaie, pentru ca sunt foarte multi oameni rai care urasc cateiii si ii lovesc. In fiecare zi iesim in oras, ca sa ma obisnuiesc cu zgomotele noi, cu aglomeratia. Inainte imi era frica de motociclete si ambulante, dar acuma m-am obisnuit. Numai mami stie cat i-a fost de greu, dar eu cred ca a facut treaba buna cu mine... Chiar daca inca nu o ascult mereu cand sunt la joaca cu ceilalti catei, promit sa ma schimb pe viitor, sa las joaca de fiecare data cand ma striga mami... caci mereu are ceva bun in buzunare, iar o pauza pentru o gustare nu strica niciodata.

Ne-a luat ceva timp sa intelegem, dar am inteles amandoua ca daca avem rabdare si lucram mult orice problema se rezolva.