luni, 26 decembrie 2011

Horia Brenciu - Cantec de Craciun

O frumusete aparte :)

Fie ca e iarna sau vara, frig sau cald, o domnisoara are mereu nevoie de accesorii :)






In vacanta cu trenul :)



Daca vrei sa calatoresti cu trenul, trebuie sa cumperi un bilet special pentru caine, care este foarte ieftin, sa arati carnetul de vaccine, trebuie sa ai botnita, si sa pui ceva pe bancheta, ca sa nu lasi par.
Este foarte important ca in compartimentul in care ai loc sa fie persoane de treaba, sa le placa cainii, daca nu, sfatul meu este sa te pui intr-un compartiment liber, sau pe langa cineva caruia sa ii placa de tine.

miercuri, 21 decembrie 2011

Un suflet parasit...

 Intr-o seara cand ne intorceam acasa de la joaca am auzit un catelus plangand, era un puiut mic, mic, abandonat saracutul de oamenii rai afara in frig.
La mami i-a fost mila de el si l-a luat acasa. Intr-un fel m-am bucurat, ca aveam si eu cu cine ma juca, dar eram si un picut geloasa, mi se parea ca i se acorda mai multa atentie decat mie.

La inceput nu stiam cum sa ma port cu el, deoarece era atat de mic si nu puteam sa ma joc cu el la fel cum o faceam cu prietenii mei, dar m-am obisnuit. Mami s-a chinuit foarte mult sa ii caute un stapan, iar in cele din urma a reusit sa ii gaseasca o familie care il iubeste mult.
Am mai fost in vizita la el acasa impreuna cu mami, am fost surprinsa sa vad ca dupa cateva luni inca ma mai tinea minte. Acuma e mare, sanatos, are o familie care il iubeste mult si mai are o surioara cu care sa se joace.
Eu nu inteleg cum pot unii oameni sa ne abandoneze, eu una nu as putea sa o parasesc pe mami niciodata...

La joaca impreuna cu prietenii (3)

                                                   Ea este Eris, cea mai buna prietena a mea
                                        Eris e mai lenesa, iar eu o trag de picioare sa alerge cu mine :)
                                                    Cad pe spate in fata baietilor :))

duminică, 18 decembrie 2011

La joaca impreuna cu prietenii (2)

                                      Bunul meu prieten Pedro vrea sa ma invete sa merg la pas :))
                                     Gopo se uita cam ciudat la mine, nu intelege ce fac eu acolo :)
                                              Casper este un adevarat gentleman
            El este un catel de pe strada, dar nu a stat prea mult prin zona, mereu ne insotea pana la bloc :)

sâmbătă, 17 decembrie 2011

La joaca impreuna cu prietenii

Ce poate fi mai frumos decat sa te joci in zapada cu prietenii
dragi


 Craciunul trecut impreuna cu fratele meu Max ( are 8 ani si nu ii place sa se joace cu mine, dar o face de dragul lui mami )
                                              Pe Somes impreuna cu prietenii mei :)

vineri, 16 decembrie 2011

Bradutul de Craciun

 Am ajutat si eu la impodobirea bradutului... chiar am primit si un cadou... stiu ca e un picut cam devreme, dar e cadoul saptamanal :)
 Chiar daca pare foarte gustos bradutul si as vrea sa il rod, trebuie sa ma abtin :) dar macar o bombonica tot o sa fur cand e mami plecata... si ascund ambalajul dupa pat :))


marți, 13 decembrie 2011

Socializarea catelului



  Socializarea este o etapa foarte importanta din viata noastra care trebuie inceputa devreme.

La inceput imi era frica de zgomote, ma bagam sub pat de fiecare  data  cand auzeam un zgomot, dar mami m-a ajutat sa ma obisnuiesc.                                    

      Mami mi-a ales cateii cu care aveam voie sa ma joc. Cand eram micuta ma jucam cu cei de inaltimea mea, ca sa nu  ma intimideze inaltimea lor. A avut grija sa nu intru in contact cu cei agresivi, sa nu fiu muscata, sau sa nu   dezvolt  mai tarziu probleme  de comportament.    Din fericire ma pot lauda ca fiind un catel foarte sociabil, atat cu ceilalti catei, cat si cu oamenii.Mami spune ca sunt cam zapacita si mult prea pupacioasa. Daca se opreste cineva sa ma laude cat sunt de frumoasa, imediat sar sa ii dau un pupic pe fata. Mami nu ma lasa sa merg la straini, numai daca vin ei la mine sa ma mangaie, pentru ca sunt foarte multi oameni rai care urasc cateiii si ii lovesc. In fiecare zi iesim in oras, ca sa ma obisnuiesc cu zgomotele noi, cu aglomeratia. Inainte imi era frica de motociclete si ambulante, dar acuma m-am obisnuit. Numai mami stie cat i-a fost de greu, dar eu cred ca a facut treaba buna cu mine... Chiar daca inca nu o ascult mereu cand sunt la joaca cu ceilalti catei, promit sa ma schimb pe viitor, sa las joaca de fiecare data cand ma striga mami... caci mereu are ceva bun in buzunare, iar o pauza pentru o gustare nu strica niciodata.
Ne-a luat ceva timp sa intelegem, dar am inteles amandoua ca daca avem rabdare si lucram mult orice problema se rezolva.

luni, 12 decembrie 2011

Daca tot v-am povestit de prostioarele ce le-am facut va invit sa vedeti 2 filmulete cu mine :D


Ca orice puiut, am facut si eu cateva boacane

 Am mai crescut putin, aveam tot mai multa energie, nu ascultam nimic din ce mi se spunea. Cum prindeam un creion, un pix, cum le rodeam, la fel faceam cu papucii, sau ce mai gaseam prin casa.
  Ma dureau dintisorii, iar daca rodeam ma mai lasa durerea.
Intr-o zi, mami si tati au coborat la magazin, iar eu am ramas singura in casa.Am mers la bucatarie si am inceput sa ma joc cu perdeaua, pana am facut o gaurica. Am mai tras putin de ea, iar gaura se facea tot mai mare... am vrut sa trec prin ea, dar m-am intepenit. Pentru ca nu mai puteam sa ma dau jos am inceput sa ma leagan... era foarte distractiv, asta pana au venit mami si tati acasa...
Cand eram obosita si trebuia sa dorm ma ascundeam in locuri stramte, unde ma simteam in siguranta... ma bagam dupa pat, sub calorifer, sub mobila... o data am gasit deschis dulapul lui mami si m-am bagat acolo sa dorm... imi place sa stau pe haine, si am facut pisu cand dormeam, a trebuit sa spele mami toate hainele de pe raft :))



duminică, 11 decembrie 2011

Ce mananca puiutul de catel

Multi oameni nu se gandesc inainte sa adopte un catel sau chiar sa il cumpere la nevoile acestuia.
Mami a primit un laptic special pentru mine sa cresc mare si frumoasa, care il amesteca cu bobite. La inceput imi placea, dar dupa cateva zile m-am saturat de el... mancarea lor mirosea mai bine, voiam sa gust si eu din ea, plangeam langa masa sa imi dea si mie, dar nu au vrut :( au spus ca lapticul meu e mai bun si dupa ce o sa cresc mare o sa primesc si eu ce papa ei... si asa a si fost, acuma primesc si eu mancare de la masa si e muuult mai buna decat bobitele mele, pe care le mananc doar cat sunt ei plecati, sau noaptea pe ascuns. Dar eu in fiecare dimineata iau micul dejun cu mami: laptic cu cereale, ou fiert sau iaurt. :)

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Prima zi in noua mea casa

Prima zi in noua mea casa a fost foarte agitata, eram speriata, nu stiam unde sunt fratiorii mei, dintr-o data m-am trezit singura. Mami si tati mi au pregatit un patut, dar eu nu voiam sa dorm singura, imi era frica. Plangeam, iar mami ca sa ma linisteasca m-a luat in pat langa ea, m-a invelit intr-o haina de-a ei ca sa imi fie cald, si asa am dormit toata noaptea la mami in brate.Apoi am primit o jucarioara, pe care o tineam mereu langa mine, deoarece avea mirosul lui mami si asa ma simteam in siguranta, dar tot nu dormeam singura, in fiecare noapte ma lua mami langa ea in pat, chiar si acuma dorm tot la mami in brate, acolo ma simt in siguranta. 

vineri, 9 decembrie 2011

Povestea unui caine

 “La 6 saptamâni m-ati luat la voi! M-am jucat mult cu copii si eram foarte fericit alaturi de voi. Cum trecea timpul, nevoia de miscare crestea si cu ea odata si nevoia de hrana. Copii nu se mai jucau cu mine, iar daca încercam sa-i provoc la joaca, ma mai si loveau… Dar într-o zi, m-au urcat în masina, eu eram asa bucuros ca în sfârsit dupa luni de zile am sa mai vad si altceva… Undeva, pe marginea drumului ne-am oprit si mi-au aruncat mingea… Am alergat fericit dupa ea, dar când m-am întors, voi nu mai erati nicaieri … Foarte speriat va cautam alergând printre masini, unii ma claxonau, altii accelerau si mai tare. Am vrut sa alerg la marginea drumului pentru ca îmi era foarte frica, dar dintr-o data am simtit o puternica lovitura si nu am mai reusit sa ma ridic. Cu mare greutate m-am târât pâna la marginea drumului… V-am strigat…, as fi vrut sa merg dupa voi, dar nu mai puteam… în jurul meu era numai sânge!… Era întuneric… frig…s i-mi era foarte frica… Mingea înca nu o lasam… eram sigur ca o sa va întoarceti dupa mine! Degeaba! Gemeam! Nimeni nu ma baga în seama… Dupa multe ore de chin si durere, s-a oprit cineva lânga mine… Fara sa-l deranjeze noroiul si sângele, m-a luat în brate si m-a asezat în masina… Un barbat alb ne-a întâmpinat când ne-am oprit, dar când m-a vazut doar a dat din cap fara sperante… Noul stapân care ma cunostea doar de 15 minute, plângând m-a strâns la piept… doar atunci am lasat mingea ca sa-i ling mâna… în semn ca-i MULtUMESC… apoi am adormit… ultimul lucru ce am auzit era plânsetul STaPÂNULUI… Acum nu-mi mai este frica… nici frig… si nimic nu ma mai doare… Oare?… daca nu rodeam papucii când eram micut si… nu mâncam asa de mult… poate mai traiam''




from'' Facebook''