marți, 31 ianuarie 2012

Sorry about the batteries...

Sorry about the batteries...

His world is as big

His world is as big

Vitaminele in alimentatia cainelui


 Nutriţia câinelui este complet diferită de cea a omului, câinele fiind capabil să digere carnea crudă, în cantităţi mari chiar, dar amidonul crud face priză precum cimentul în stomacul câinelui şi nu este absorbit de mucoasă.
       În atenţia chinotehniei s-au impus, în ultimul timp, observaţii deosebit de importante asupra nutriţiei canine, observaţii referitoare la câinii semisălbatici. Aceştia sunt animale carnivore care îşi omoară singure prada sau consumă cadavrele găsite, abandonate de alte carnivore.
       Datorită modului în care îşi procură hrana, mesele lor, deşi abundente, sunt la intervale foarte mari (uneori 24 de ore), iar digestia se realizează mai bine în timpul somnului decât în timpul stării de activitate. Câinii Dingo şi câinii Paria se hrănesc cu specii de animale mici şi cu diverse reziduuri. Câinii nomazilor din Africa, pe jumătate sălbatici, nu mănâncă nimic de la stăpânii lor, ci consumă cadavre de vite, viermi, lăcuste, bălegar proaspăt de cal.
       Câinii din Ţara de Foc desprind, cu o lovitură de labă, scoicile lipite de stânci. În regiunile arctice, baza alimentaţiei câinilor o constituie peştele, pe care-1 pescuiesc ei înşişi. Când un carnivor de-abia şi-a omorât prada — în general un ierbivor —, consumă întâi viscerele abdominale şi conţinutul lor, ingerând în acest fel şi masa vegetală, în curs de digestie, existentă în intestine. De reţinut însă că, dintre carnivore, canidele sunt, în mod normal, mai puţin exclusiv carnivore.
       Astfel, vulpile se hrănesc frecvent cu fructe coapte. Unii câini de vânătoare consumă importante cantităţi de struguri, producând stricăciuni plantaţiilor viticole. De aici concluzia că un câine, fie el semisălbatic sau domestic, are un regim alimentar omnivor într-un sens foarte larg, deoarece aparatul digestiv, înzestrat cu o toleranţă remarcabilă, îi permite să consume cele mai diverse alimente. Este greşit când se spune că specia canină a devenit omnivoră sub influenţa domesticirii, din moment ce câinii semisălbatici au acelaşi regim nutritiv.
      De reţinut însă că un câine preferă, în continuare, alimentele care i-au fost date în prima perioadă a vieţii sale (de pui). Din această cauză, când se modifică brusc, fără precauţii, regimul alimentar, apar tot felul de tulburări digestive. Interzicerea anumitor alimente se face treptat şi nu în mod brusc, pentru că, nu de puţine ori, intervine şi aşa-numita rutină fiziologică, mai ales la câinii care, timp de două-patru generaţii, au primit acelaşi regim alimentar. Dar, indiferent de condiţiile în care „domiciliază" câinele, trebuie să i se asigure alimentaţia cea mai corectă.
      Ca şi la alte specii, principalii nutrienţi indispensabili vieţii sunt:
— proteinele (albuminele), ce se găsesc mai ales în carne, lactate, ouă, peşte, conserve de carne etc.;
— lipidele (grăsimile), care au atât surse animale cât şi vegetale;
— glucidele (hidrocarbonaţi), existente în alimente, ca zahărul, produsele zaharoase, făina, cartofii, orezul, pastele făinoase ele.;
— microelementele: calciu, magneziu, sodiu, fosfor, care se găsesc în lactate, produse din carne etc.;
— vitaminele, îndeosebi cele liposolubile: Ai, D2, F, E etc, dar şi cele din grupele B şi C.
     În perioada de creştere, raţia zilnică trebuie să conţină trei părţi de proteine la o parte de glucide şi o parte de calciu la o parte şi jumătate de fosfor (in ceea ce priveşte microelementele).în legătură cu aportul vitaminic în raţia alimentară facem următoarele precizări : Administrarea principalelor vitamine, sub formă de preparate farmaceutice, o face numai medicul veterinar. Folosirea acestora în mod fantezist de către crescător, sau la sfaturile unor binevoitori, mai ales în primele luni de viaţă ale puiului, pot genera mari necazuri.
 Vitamina A (vitamina epiteliilor) este un factor antixeroftalmic, de creştere, de troficitate şi bună funcţionare a ţesuturilor epiteliale. În alimente se găseşte în: ficat, untură de peşte (vitamina A forte este chiar untură de peşte). De asemenea, în morcovi cruzi, sub formă de provitamină A. Doza pentru animalele mici este de 50 000 UI pe săptămână.
 Vitaminele B (vitaminele sistemului nervos si ale metabolismului).
 Dintre ele, vitamina B1 (fortissimm, forte), numită şi aneurină, are o mare importanţă în metabolizarea glucidelor, iar vitamina B2, numită şi riboflavină, participă la structurarea aminoacizilor şi formarea proteinelor, mai ales în timpul creşterii câinelui. Vitamina B6, numită şi acid folic, este hepatoprotectoare, dar are şi un rol preponderent în prevenirea eczemelor, menţinerea luciului părului, integrităţii unghiilor etc.
 Vitamina B12 (ciancobalamina) are rol important în formarea globulelor roşii. Tot complexul B se găseşte în produse lactate, carne de vită şi de pasăre, în legume, orez şi drojdia de bere proaspătă. Vitamina C (acid ascorbic; vitamina antiscorbutică). Are un rol deosebit în protecţia ficatului; ajută, indirect, la fixarea calciului, alături de vitamina D2, la tineretul în creştere, la femelele gestante şi în lactaţie; în tratamentul unor distocii şi în îngrijirea postoperatorie după cezariană. Necesarul zilnic pentru un câine de talie mijlocie este de 1 g pe zi.
 Vitamina D2 (calciferol; antirahitică). Are acţiune strâns legată de metabolismul calciului şi al fosforului, previne şi combate rahitismul, ostcomalacia, fracturile şi tulburările de creştere la tineretul canin. (Vitamina D3 nu poate fi administrată câinilor, deoarece este alergică.)
 Aportul de vitamină D2 este necesar mai ales iarna şi primăvara, în cazul bolilor parazitare şi infecţioase şi al dezechilibrului în raportul calciu/fosfor. Se administrează o dată la două săptămâni, în doze de 2 ml, injectabil (4 000 UI). La tineretul canin, cantitatea necesară de vitamina D2 este de patru ori mai mare decât doza de întreţinere de care are nevoie un câine adult. Sub acţiunea razelor ultraviolete are loc şi la câine formarea de vitamină D la nivelul pielii. Vitamina E (tocoferol).
 Cunoscută ca o vitamină antisterilică este, de fapt, un factor antitoxic, fiind impropriu denumită ca atare. Se găseşte în cereale încolţite, drojdia de bere proaspătă, ficat şi este solubilă în grăsimi. Lipsa ei duce la o degenerare a musculaturii scheletului şi a miocardului, mai ales la tineretul canin, în jigodie poate fi administrată în doză de 30-60 mg. Se recomandă şi în paradontopatii, reumatism, distrofii musculare şi tulburări de reproducţie. Vitamina K (antihemoragică).
 Indispensabilă pentru sinteza protombinei la nivelul ficatului, e indicată în hemoragii şi diateze hemoragice, în insuficienţa hepatică, hepatite, ciroze etc. De reţinut că vitamina K1 (Fitomenadion — produsul comercializat) reprezintă principalul antidot în intoxicaţiile oxicumarinice, numai că la câine provoacă alergii pasagere. Vitamina F. Substanţă organică, rezultată din amestecul unor acizi graşi nesaturaţi care, în organism, au un rol preponderent în menţinerea troficităţii pielii, în metabolismul lipidelor (mai ales la rasa Collie), în creştere la tineretul canin, în mecanismele endocrine şi în ovulaţie.


sursa:http://www.caini-pisici.ro/categorie/Nutritie_si_alimentatie_056/Alimentatia_cainilor_0175.html

Winter Care for Canines


      Winter Care for Canines

General Concerns

Winter's cold air brings many concerns for responsible dog owners. Keep the following precautions in mind:
Don't leave your dog outside in the cold for long periods of time. Wind chill makes days colder than actual temperature readings. Be attentive to your dog's body temperature, and limit its time outdoors.
Adequate shelter is a necessity. Keep your dog warm, dry and away from drafts. Tiles and uncarpeted areas may become extremely cold, so make sure to place blankets and pads on floors in these areas.
Be extra careful when walking or playing with your dog near frozen lakes, rivers or ponds. Your dog could slip or jump in and get seriously injured.
Groom your dog regularly. Your dog needs a well-groomed coat to keep properly insulated. Short- or coarse-haired dogs may get extra cold, so consider a sweater or coat. Long-haired dogs should have excess hair around the toes and foot pads trimmed to ease snow removal and cleaning. If you do the trimming, take care not to cut the pads or other delicate area of the foot.
Feed your dog additional calories if it spends a lot of time outdoors or is a working animal. It takes more energy in the winter to keep body temperature regulated, so additional calories are necessary.
Towel or blow-dry your dog if it gets wet from rain or snow. It is important to dry and clean its paws, too. This helps avoid tiny cuts and cracked pads. A little petroleum jelly may soften the pads and prevent further cracking.
Don't leave your dog alone in a car without proper precautions. If the car engine is left on, the carbon monoxide will endanger your dog's life. If the engine is off, the temperature in the car will get too cold.
Health Tips
Dogs cannot talk to us when they are sick. As a responsible dog owner, it is important to pay special attention to your dog's well-being during the winter season. Remember the following health concerns:
Antifreeze, which often collects on driveways and roadways, is highly poisonous. Although it smells and tastes good to your dog, it can be lethal.
Rock salt, used to melt ice on sidewalks, may irritate footpads. Be sure to rinse and dry your dog's feet after a walk.
Provide plenty of fresh water. Your dog is just as likely to get dehydrated in the winter as in the summer. Snow is not a satisfactory substitute for water.
Frostbite is your dog's winter hazard. To prevent frostbite on its ears, tail and feet, don't leave your dog outdoors for too long.
Be very careful of supplemental heat sources. Fireplaces and portable heaters can severely burn your dog. Make sure all fireplaces have screens, and keep portable heaters out of reach.
Like people, dogs seem to be more susceptible to illness in the winter. Take your dog to a veterinarian if you see any suspicious symptoms.
Don't use over-the-counter medications on your dog without consulting a veterinarian.

Holiday Safeguards
The winter season brings lots of fun holiday festivities, but pet-owners should keep in mind the following special precautions:
The holidays are not ideal for introducing a pet into your family. New puppies and dogs require extra attention and a stable environment, which the holiday season doesn't permit. Also, a puppy is not a toy or gift that can be returned. Instead, the AKC suggests giving a gift representative of the dog to come, such as a toy, a leash, or a bed.
Holly, mistletoe and poinsettia plants are pet poisons! Make sure they are kept in places your dog cannot reach.
Review holiday gifts for dogs to make sure they are safe. Items such as plastic toys and small rawhide sticks may be dangerous.
Remove holiday lights from lower branches of your tree. They may get very hot and burn dogs.
Watch out for electrical cords. Pets often try to chew them and may get badly shocked or electrocuted. Place wires out of reach.
Avoid using glass ornaments. They break easily and may cut a dog's feet and mouth.
Refrain from using edible ornaments. Your dog may knock the tree over in an attempt to eat them. Also, commercial ornaments may contain paint or toxins in the preservatives.
Whether your tree is live or artificial, both kinds of needles are sharp and indigestible. Don't leave your dog unattended in the room with the tree.
Tinsel is dangerous for dogs. It may obstruct circulation and, if swallowed, block the intestines.
Alcohol and chocolate are toxic for dogs, even in small amounts. Keep unhealthy, sweet treats and seasonal goodies out of reach.
The holiday season is a stressful time for dogs. Try to keep a normal schedule during all the excitement.


miercuri, 25 ianuarie 2012

Unica si speciala


I-a venit la mami o idee geniala... sa apar intr-o reclama la TV, sau macar intr-un calendar cu catei. De ce???..... Pentru ca sunt unica, nu mai este alt catel ca mine, si cum nu mai este altul sa semene leit cu mine sunt si speciala. Toti vor in reclama catei dintr-o anumita rasa. De ce nu fac reclama cu metisi?... pentru ca sunt unici si in felul acesta reclama ar fi cu catelul X, nu cu rasa X. Nu pricep de ce dau oamenii atatia bani pe cainii de rasa, cand sunt atatia in adapost si pe strada GRATIS si in plus sunt UNICI... nu va mai avea nimeni un catel ca al lor.
   Mami este foarte mandra cu mine... de multe ori o opreste lumea pe strada sa o intrebe ce rasa sunt, pentru ca nu au mai vazut un caine care sa semene cu mine, iar mami le spune ca nu sunt de rasa, sunt un catel SPECIAL venit pe lumea sa iubesc si sa fiu iubita.
   Mi-ar placea sa apara poza mea pe ambalajele de la o anumita marca de catei ( cum este beagalul pe pungile de Darling) , doar ca ar fi diferit... lumea nu ar mai spune ca pe punga de mancare este poza unui catel din rasa X, ci este poza cu Daisy :)

marți, 24 ianuarie 2012

A bad day...


Ieri a fost o zi ingrozitoare pentru mine. De dimineata a fost ca de obicei, am iesit afara, m-am jucat, dar dupa aceea au fost mami si tati la cumparaturi si mi-au luat botnita de dresaj. Eu urasc botnita... nu imi place sa am nimica pe bot... in plus cu asta nu mai pot trage de lesa, trebuie sa merg frumos la pas.
Dupa aceea m-au dus la cabinetul veterinar ca sa imi taie unghiile... mie nu imi place sa mi se taie unghiile, mereu ma cert cu ei cand vad foarfeca, ultima oara cand mi le-au taiat a fost dupa ce m-au operat, deoarece eram anesteziata si nu puteam riposta. S-au chinuit foarte mult cu mine, urlam cat puteam de tare, nu suport ideea sa se atinga cineva de unghiile mele... m-am zbatut foarte mult, dar intr-un final au reusit sa mi le taie. Sper sa nu trebuiasca sa mai merg pe acolo prea curand... adica merg destul de des ca sa imi cumpar medicamente, dar nu suport sa imi taie unghiile.
Spre seara, i s-a nazarit la mama ca blanuta mea este cam murdara si m-a bagat in baie sa ma spele...
Sper sa nu se mai repete, sa mai trebuiasca sa trec prin atatea intr-o singura zi...e prea mult pentru mine...

Dusul...

Nu imi place vremea urata, cand este noroi afara... adica este distractiv sa alergi, sa te joci, sa sapi... dar dupa aceea cand intru in casa trebuie sa intru la dus  ca sa curete mami noroiul de pe mine, iar mie nu imi place sa fac dus... mi se face frig, iar dupa aceea dureaza foarte mult sa mi se usuce blanita. Problema este ca faza asta se repeta de fiecare data cand ies afara... mereu trebuie sa ma spele pe burtica si pe labute...
Dar asta nu este nimic, o data pe luna trebuie sa fac baie cu sampon... nu inteleg de ce, dar mami spune ca trebuie, ca sa am blanita curata si sa miros frumos. Mie nu imi place, este prea frig, tremur toata cat ma sapuneste, iar apoi este prea cald , iar daca deschide usa de la dus eu ies si ud toata baia, asa ca trebuie sa stau acolo cumintica pana ma termina de spalat, iar dupa aceea trebuie sa astept sa ma stearga cu prosopul, ca sa nu ma scutur cand ies si sa trebuiasca sa spele toata baia.


Dupa ce ies de la baie incep sa alerg prin camera, sa ma trantesc pe covor, ca sa ma usuc, ca imi este frig. Ca sa nu deranjam vecinii, mami ma acopera cu un halat de baie ca sa stau linistita intr-un loc si eu ma pun la somn,  iar dimineata cand ma trezesc am blanita uscata si stralucitoare.

vineri, 20 ianuarie 2012

joi, 19 ianuarie 2012

Renovari :)

                                        Am vrut sa ii ajut pe mami si pe tati sa zugraveasca :)
                              Asa ca am luat pensula in gura si am dat cu ea pe perete:)

Guess Who...

                                     Is a cool dog :)

miercuri, 11 ianuarie 2012

Poveste despre un baietel fricos si un caine fioros


   Intr-o tara indepartata, intr-o localitate indepartata, intr-o familie si mai indepartata traia un baietel fricos. Nu fusese dintotdeauna asa insa cu timpul devenise atat de fricos incat aproape ca nu mai iesea din casa.
Parintii sai au observat treptat acest lucru si au incercat sa afle ce se intampla.
Berac ,iipoc itla ed acirf are ii iululeteia uneori se purtau urat cu el.
Iizarts ep ed iznobagav iiniac ed acirf iopa are i care il latrau si uneori pareau sa incerce sa il muste. Si mai ii era frica sa traverseze o mica padure aflata in drumul dintre scoala si casa.
Savarg iam tot aerap iululeteiab aerats ac urtnep i si mai fara iesire, intr-o buna zi parintii ingrijorati au cerut sfatul unui batran intelept care locuia in zona lor.
Aiululipoc erepmuc ii as rolitnirap sups a-el atsec un caine. Cainele il va apara si in acelasi timp ii va tine de urat asa ca probabil frica va disparea. Inteleptul a adaugat insa ca acel caine nu trebuie sa fie nici prea mic caci va fi insuficient pentru a rezolva problema baiatului si s-ar putea sa ii creeze noi probleme pentru ca va trebui sa aiba grija de caine.
Durtnep uar aerp is eram aerp icin eif un as ra ca atunci va fi excesiv si va crea din nou alte probleme. Ar trebui sa fie doar suficient pentru ceea ce are nevoie.

Solutiile la probleme nu trebuie sa fie nici insuficiente nici excesive .

   Piam ua un rad eedi ed itatnacni tsof ua iitnira luat in seama si partea a doua a sfatului. Au mers apoi la un renumit crescator de caini din regiunea lor si l-au rugat sa le vanda un pui din cel mai bun caine de paza pe care il avea. Crescatorul nu i-a intrebat pentru ce au nevoie de un caine ci doar i-a prevenit ca puiul de caine pe care il cumpara are ca parinti caini de lupta puternici si fiorosi, care lupta pana la ultima suflare.
Bcim letac nu ,neteirp iul luon ed tijarv tsof a luleteia, tacut si simpatic. Au devenit pe loc de nedespartit: dormeau impreuna, mancau impreuna, mergeau la joaca impreuna. Baietelul devenise din nou vesel, iesea din casa din nou, mergea la joaca cu ceilalti copii. Insa cainele a crescut repede si s-a transformat intr-un dulau fioros care il urma pe baietel peste tot, tacut, ca o umbra.
Ned arafa nI .oloca ep ed iniac itlaliec ac lef al are u faptul ca era foarte mare nu latra niciodata . Nu latra, nu ameninta, avea o privire inexpresiva, ataca brusc si o facea cu furie si determinare, nu ca sa ameninte ci ca sa ucida . Cativa caini vagabonzi din sat care avusesera proasta inspiratie sa latre baietelul cel fricos isi gasisera un sfarsit rapid si brutal in coltii dulaului.
Stupecni al tidevod a-s tpeletni iulunartab lutaf foarte bun. In scurt timp toate problemele vechi ale baietelului au disparut . Cainii din sat stateau ascunsi atunci cand baietelul trecea insotit de dulaul sau cel fioros, copiii rai nu mai aveau curajul sa se arate.
  Cuon nid eif as tupecni a luleteiab asni lupmit u singur: nici prietenii sai nu mai aveau curajul sa se aproprie de el de frica dulaului. Iar uneori chiar si parintii baiatului evitau sa se mai joace cu el de frica cainelui pe care ei il cumparasera. Baiatul se izola din nou si de data aceasta mult mai grav pentru ca cei din jurul sau il evitau.
Puon nid sud ua-s alpmatni es ec ed itaireps iitnira la batranul intelept sa ii ceara sfatul. Acesta le-a amintit ca le spusese ca solutia la problema lor nu trebuie sa fie nici insuficienta , niciexcesiva pentru ca aceasta nu va fi o buna solutie ci va crea noi probleme. Iar noi probleme cer noi solutii .
Pes un icin eniac ed tasata etraof are lutaiab ac urtne punea problema sa renunte la acesta. Problemele arareori sunt reversibile pur-si-simplu.
Aamelborp auon al eitulos o anuerpmi tatuac ua ac as, parintii, copilul si inteleptul. O solutie care sa nu fie insuficienta , sa nu fie excesiva ci doar ceea ce aveau nevoie.
Aatseca erac ni eniac urtnep adilos acsuc o tiurtsnoc u statea incuiat in timpul zilei. Astfelviata sociala a familiei a fost restabilita . Apoi au negociat cu baietelul ca acesta sa isi plimbe cainele dimineata devreme, cand nu speria si nu deranja pe nimeni . Cainele era astfel prezent in continuare in viata sa dar cu anumite reguli precise .
    A etpecca li as tiubert a lutaiab erac ep luterp tsof pentru a putea pastra cainele si pentru a duce o viata normala .
Ielas ieilimaf a is iululeteiab ataiv lutecni uc lutecn a reintrat in normal. Iar din toata aceasta poveste fiecare din cei implicati a invatat o lectie importanta.



marți, 10 ianuarie 2012

Poveste despre o catelusa nemultumita


   A fost odata ca niciodata, o fetita care isi dorea mai mult ca orice pe lume sa aiba o catelusa. Isi ruga mama, isi ruga tatal, isi ruga toate rudele, pana cand intr-o zi cand parintii ei se convinsesera ca nu era doar un moft, ii facura cadou o catelusa, un pui mic de cocker spaniel. Catelusa era cat se poate de frumoasa, iar fetita se bucura nespus ca in sfarsit primise darul atat de dorit.
Carbmem auon elemun esimirp asa icac ,oco a familiei, era o catelusa cocheta si foarte grijulie cu aspectul ei.
Pdnac icnuta ,upecni aetserc ec arusam e mergea in parc cu tanara ei stapana, sa se compare cu celelalte cateluse si cumva era convinsa ca toate erau mai dragute decat ea, ca toate erau mai delicate, mai slabute, mai educate decat ea. Astfel ca, incet, incet pe masura ce continua sa se compare cu celelalte cateluse din parc, Coco incepu sa aiba o parere si mai proasta despre ea, caci mereu era mai atenta la ce fac si cum sunt celelalte cateluse, in loc sa fie atenta la ea, la propria personalitate de catelusa.
Derasargni erps eitizopsiderp o aeva ocoC eceraoe, asa cum au femelele de cocker, incepu sa manance din ce in ce mai putin, asa era ea convinsa ca va arata ca femelele de dalmatian sau ogar, supla si atletica. Incepu sa nu mai aiba grija de blanita ei dreapta, caci se gandi ca daca o lasa incurcata in cele din urma va fi umflata ca a femelelor aristocrate de pudel.
    Samru nid elec ni ,dnac anap ,asa tot i, Coco, incepu fie o catelusa slabanoaga cu blanita incurcata si imbacsita. Din cauza ca nu mai avea energie sa se joace, deveni apatica si isi petrecea zilele zacand la picioarele stapanei sale si plangandu-si de mila. Ce viata amara avea ea, ce vieti frumoase aveau toate celelalte cateluse. Oare de ce fusese ea asa de ghinionista? In curand, tanara stapana incepu sa oboseasca de toate nazurile pe care le facea Coco.
Aae uc ecaoj es as aiorv dnac icnut, Coco era tafnoasa si irascibila. Atunci cand vroia sa o mangaie, ramanea cu smocuri uriase de par in mana, iar atunci cand o lua in brate, oasele catelusei o impungeau. Fetita, acum devenita domnisoara, ajunse la concluzia ca nu mai poate avea grija de Coco asa cum trebuie. De aceea lua decizia sa o dea cadou unei doamne cu o casa mare si o curte si mai mare, unde Coco se va putea intrema si cel mai important, unde va putea fi cu alti cockeri ca si ea. Cu tristete, cele doua se despartira, iar Coco ajunse in scurt timp la casa noii sale stapane.
     Aatsrav ni anmaod o ed eirucub uc atanipmatni uf ici, imbracata in haine foarte colorate si inflorate. Coco o privi cu dispret si isi spuse ca, doamnele elegante de la oras nu ar purta nici moarte asa ceva. In curtea cea mare erau mai multe casute de caini, iar Coco primi si ea una. Nu peste mult timp ii cunoscu pe ceilalti locatari ai casutelor. Erau acolo mai multi cockeri, femele si masculi, iar primirea lor fu foarte calduroasa. Ce o surprinse cel mai mult pe Coco era felul in care aratau catelusele de acolo. Erau grasune, blanita le stralucea si mereu alergau jucandu-se cu mingi colorate de toate marimile. Ce o mira era faptul ca aceste cateluse nu aveau nicio problema cu funduletul lor dolofanel, cu blanita lor dreapta, care uneori ajungea pana la pamant, iar catelusii cocker erau incantati de cum aratau companioanele lor.
Cenemes as uaerod isi un ele muc aegeletni un oco cu dalmatienele pe care toata lumea le adora sau cu femelele pudel elegante si pufoase. Cand observa ca toate colegele ei de curte se poata foarte delicat cu ea, foarte diferit de cum se purtau ele intre ele, jucaus si energic, Coco le intreba ce se intampla. Ele ii raspunsera ca o protejeaza, caci se vede ca este extrem de bolnava si vor sa o ajute sa se insanatoseasca repede, sa se poata juca impreuna. Coco isi dadu seama ca chiar arata ca o catelusa bolnava, avea blana terna si fara viata, oasele ii impungeau pielea si abia se misca prin curtea verde. Era oricum, dar nu asa cum isi dorise. Nu era inalta si atletica asa cum sunt dalmatienii, nu era pufoasa si eleganta ca pudelii. Coco isi dadu seama ca vrea sa se joace, ca vrea sa semene cu celelalte cateluse, ca isi doreste sa fie cocker.
    Aezemertni es as ,ecnanam as upecni ocoC ,lefts, sa nu se mai compare cu alte rase de caini, caci intelesese ca orice ar fi facut ea va fi ea si ea nu poate fi ea daca nu accepta cine este. In scurt timp Coco era unul dintre cele mai frumoase exemplare din curtea verde a doamnei colorate, atat de frumoasa incat doamna o duse sa participe la concursuri de frumusete si nimeni nu a fost surprins cand Coco le-a castigat fara probleme.
Arekcoc alemef o are ac lutpaf ed ardnam are ocoC muc cu forme voluptoase si cu o blanita lucitoare. O alta schimbare surprinzatoare fu aceea ca, acum putu sa devina prietena cu toate acele cateluse cu care inainte se compara.
Ietniani ,etniif is ac ele ep aedev el un ae ,etnian ea doar vedea o imagine ireala construita in propria ei minte, insa acum cand se accepta si era fericita cu propria persoana de catelusa, putea sa le vada si pe ele ca fiinte.
Eaericiref ac amaes udad isi is muca ocoC aticiref ar asta vine din ea, asa cum venea si ghinionul de mai inainte.





luni, 9 ianuarie 2012

Zapada...

 Ador zapada :) imi readuce cheful de joaca... numai ca nu am voie sa alerg prea mult ca ma doare labuta dupa aceea... :((


Imi e dor sa ma joc cu prietenii mei, sa alerg mult, dar din pacate nu am voie... durerea e prea mare :((

Curatenie...

       Astazi am facut curatenie si mancare... am muncit foarte mult si eu si mami. Rolul meu a fost foarte important: trebuia sa ma asigur ca mami nu lasa vreun vas nespalat, o pata pe covor, si ca pune toate ingredientele in mancarica.
      Am inceput cu frigiderul... mami a scos din el toata mancarea, iar eu stateam langa ea ( poate, poate imi pica si mie ceva).
      Eram foarte atenta la tot ce face... mi-am luat o pozitie confortabila, si ii urmaream fiecare miscare. Dupa ce a terminat cu frigiderul, s-a apucat de mancare. Eu sunt ajutorul de bucatar... gust din toate legumele, astept nerabdatoare langa usa de la bucatarie, din cand in cand intreb cat mai dureaza ( sunetul care il scot este o combinatie intre mieunatul pisicii si urletul lupului cand e luna plina). Cu o voce blanda, mami imi spune sa ma duc in pat, deoarece mai dureaza... sa ma pun la somn, si cand ma trezesc o sa am mancarea in vas... ascultatoare, ma pun in pat, iar mami s-a dus sa spele baia... nu m-am dus dupa ea, ca sa nu mi se ude blanita, asa ca am adormit... cu gandul la mancare.
Muzica e data tare, prin vis am auzit zgomot de la bucatarie... sar repede din pat sa vad ce este... vasul meu era pe geam, ca sa se raceasca mancarea mai repede... nu am rabdare, o vreau acuma... miroase prea bine. Am plans putin, dar mami s-a imbracat sa mearga dupa paine... am ramas singura, nu mai aveam motiv sa plang, nu avea cine sa imi dea mancarea, am oftat si m-am pus inapoi in pat. Dupa scurt timp s-a intors mami cu painea... eram atata de fericita, m-am dat jos din pat sa o intampin, iar ea s-a dus la bucatarie si mi-a dat mancarea...era prea buna... mai vroiam( a spus mami ca daca mai mananc mult o sa ma fac cat o purcica:).
   Cu stomacul plin, ne-am apucat din nou de curatenie... mami a pornit aspiratorul... mie imi place sa stau in spatele lui, da aer cald si un parfum placut :) dupa care l-a curatat cu detergent... ma uitam foarte atenta sa nu ii scape vreo pata, si incercam sa ii fur peria acea de lemn:)) Mami se distra pe seama mea, cu cata viclenie ma apropiam de perie, dar nu am reusit sa o iau, asa ca m-am intors la jucariile mele.
   Cam acesta este rolul meu in casa... ajut la curatenie ( mai degraba incurc), ajut la impaturirea hainelor (mai fur cate un ciorap), ajut cand se gateste ( cersesc legume)... si cel mai important dimineata cand aud ceasul ( il deosebesc dupa cantec pe al lui mami de al lui tati) si ii trezesc ( le dau pupa pe fata, iar daca ma ignora imi bag botul sub gatul lor sa ii ridic, daca nici asa nu tine, dau cu labuta in ei si ii strig ( in stilul meu propriu) pana se trezesc. Drept multumire ma ia in brate, ma mangaia pe burtica vreo 2 min, dupa care se ridica din pat.

duminică, 8 ianuarie 2012

Un caine destept

http://www.povesticutalc.ro/povesti-Un-caine-destept.html

CAN DOGS READ MINDS?


Dogs often seem to be psychic, anticipating what we're going to say or do, and now research reveals one secret behind this canine ESP: Dogs intensely track our eye movements, which can be tied to intent.
Human babies also possess the ability, described in the latest Current Biology. The discovery might help to explain why so many people treat their furry pals like their kids.
"Dogs are receptive to human communication in a manner that was previously attributed only to six-month-old human infants," co-author Jozsef Topal told Discovery News.
"They read our intention to communicate in a preverbal, infant-like manner," added Topal, who works in the Institute for Psychological Research at the Hungarian Academy of Sciences.
For the study, Topal and his colleagues presented dogs with video recordings of a person turning toward one of two identical plastic pots while an eye tracker captured information about the dogs' reactions.
In one test, the person looked directly at the dog, addressing it in a high-pitched voice with "Hi dog!"
In the second test, the person gave only a low-pitched "Hi dog" while avoiding eye contact.
The study determined that dogs were more likely to follow along and look at the pot when the person first expressed an intention to communication.
While dog-lovers the world over have likely suspected that their pets have such talents, the experiment is actually the first to ever use eye-tracking techniques to study canine social skills.
The researchers say that dog social skills reach the level of a two-year-old human, since the only talent that's missing is language.
"Although dogs might use a different cognitive architecture for processing human communication, they can play the role of being a child substitute," Topal said.
"These skills on the part of the dog help to make the human-dog bond stronger, which is actually unique when taking into account the biological differences between the two species."
Dogs were the first animals to be domesticated and for no apparent direct benefit, such as for food or herding, explained Topal. Dog social cognition has evolved over thousands of years, during which time wolf-like capabilities were transformed by the challenges of living with humans.
Topal and his team suspect that horses and domesticated cats may also be able to read human intent, since they too have lived closely with us for many years.
Dogs may be the most perceptive, however.
"Dogs are in a special way tuned in to humans," Topal explained. "They are interested in finding out how we think, and they are able to do it by reading our subtle communicative behaviors."
In a separate new study published in the journal Animal Behaviour, researchers discovered that dogs communicate with humans to request, but not to inform. Nevertheless, the process is still very focused and intense.
We show "how much dogs are tuned into the intentional dimension of human communication and how important certain signals are for them to know when communication is relevant and directed at them," said Juliane Kaminski, lead author of the paper and a researcher in the Evolutionary Roots of Human Social Interaction group at the Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology.
Topal thinks it's possible that dogs are even sometimes better than adults are at reading human intent, given that they are so attuned to smells, sounds, and other cues.
"They can easily learn to associate even unconscious behavioral cues of their owner with particular consequences," he said. "This way, a dog can acquire an ability to anticipate the owner's behavior, and this may give a false impression of mind-reading."

Sunt o DIVA :)


 De mica mi-a placut sa fac poze. Cum indreptai aparatul spre mine ma asezam in diverse pozitii, ca sa mi se faca poze. Cred ca mi se trage de la mama, care era mereu cu aparatul dupa ea, sa ma prinda in diverse ipostaze, ca sa aiba multe amintiri cu mine.
 Cand merg la plimbare si se uita oamenii dupa mine sunt foarte mandra... toata lumea spune ca sunt frumoasa, ca am ceva aparte :) iar mami ma face sa ma simt speciala.Mereu am o esarfa rosie la gat, cu care ies in evidenta, iar mie imi place sa fiu in centrul atentiei...





Sterilizarea este singura solutie !!!!









Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=320343094666672&set=a.236416443059338.65810.100000729512828&type=1&theater

sâmbătă, 7 ianuarie 2012


Ador jucariile... mereu am cateva in casa care imi tin de urat cat e mami la munca... imi place cand primesc o jucarie de plus sa ii scot toata vata din ea si sa o rup in bucatele mici, mici. Asa fac cu toate jucariile ce le primesc. Mereu primesc jucarii noi si oase de la pet-shop care sa le rod cat e mami la munca.
S-a intamplat cand eram mai mica sa rup papucii, sau vreo carte de-a lu mami ca nu mai aveam jucarii, sau ma plictiseam de cele pe care le aveam... mereu ma alegeam cu o pedeapsa... 
                                                   





vineri, 6 ianuarie 2012

Un prieten nou...


Astazi mi-am facut un prieten nou... numele lui este Bobby, este luat de la adapostul local.
La inceput ii era frica de mine, ma provoca la joaca, dar cand mergeam la el se ascundea repede langa mamica lui... i-a luat ceva timp sa isi dea seama ca eu vreau doar sa ma joc cu el, ca nu ii fac rau.
M-am jucat cu el 3 ore... m-a obosit foarte tare, mai ales ca se tot ascundea de mine, se baga pe sub picioarele mele si fugea, iar eu nu reuseam sa il urmaresc mereu pe unde se ascundea:))
De la atata joaca a inceput sa ma doara labuta, am venit spre casa schiopatand, abia asteptam sa ma pun in pat sa ma odihnesc...
Bobby avea jucarii foarte frumoase, as fi vrut sa ma joc si eu cu ele, sa ii arat la pitic cum trebuie sa te joci cu plusurile, dar nu m-a lasat mami sa le rup :(


Mi-a placut acasa la Bobby, m-am distrat cu el, abia astept sa ne mai intalnim, sa il invat cateva prostioare:))












joi, 5 ianuarie 2012

Things Your Pet Shouldn’t Eat


1. Chocolate

Why: Stimulates the nervous system and the heart.
Poisonous to: All species, but dogs are most likely to eat dangerous quantities.
Possible effects of poisoning: Vomiting, increased thirst, restlessness, agitation, increased or irregular heartbeat, increased body temperature, tremors, seizures.


2. Grapes, Raisins
Why: Damage the kidneys.
Poisonous to: Dogs, cats.
Possible effects of poisoning: Increased thirst, increased urination, lethargy, vomiting. 


3. Garlic, Onions
Why: Damage red blood cells, causing anemia.
Poisonous to: Cats, dogs.
Possible effects of poisoning: Vomiting, red-colored urine, weakness, anemia.


4. Xylitol
(Found in sugarless gum.) 

Why: Causes increased insulin secretion, resulting in lower blood sugar levels.
Poisonous to: Dogs.
Possible effects of poisoning: Vomiting, lethargy, lack of co


5.Alcoholic Drinks
Why: Depress the nervous system.
Poisonous to: All species.
Possible effects of poisoning: Vomiting, disorientation, diarrhea, lethargy, lack of coordination, difficulty breathing, tremors, coma, seizures.


6. Raw Yeast, Bread Dough
Why: Forms gas in the digestive track; fermentation of yeast causes alcohol poisoning.
Poisonous to: All species, but only dogs typically ingest it.
Possible effects of poisoning: Distention of abdomen, vomiting, disorientation, diarrhea, lethargy, lack of coordination, difficulty breathing, tremors, coma, seizures.


7. Macadamia Nuts
Why: Cause muscle and nervous-system problems.
Poisonous to: Dogs.
Possible effects of poisoning: Vomiting, lethargy, weakness, increased body temperature, tremors.


8. Avocados
Why: Contain persin, which damages the heart muscle.
Poisonous to: Most species―birds are especially sensitive.
Possible effects of poisoning: Vomiting, diarrhea (in dogs), lethargy, difficulty breathing (in birds and rodents).










sursa : http://www.realsimple.com/work-life/family/pets/eight-things-your-pet-should-not-eat-00000000021816/page2.html

miercuri, 4 ianuarie 2012

Accidentul...



 Era o zi frumoasa de primavara, iar eu ma jucam pe malul Somesului impreuna cu prietenii mei. La un moment dat am vazut ca se apropie un caine impreuna cu stapanii, iar eu m-am dus sa il salut. Cand au vazut ca merg spre ei au trecut repede pe cealalta parte a strazii, iar eu m-am dus dupa ei... nu m-am mai gandit ca nu am voie sa merg acolo si nu am ascultat-o pe mami cand a strigat la mine. Deodata am auzit un sunet puternic si o lovitura puternica m-a trantit la pamant. Am vrut sa ma ridic, dar nu am reusit, masina era oprita cu roata pe labuta mea. Mami a strigat la sofer sa dea masina mai in spate ca sa ma scoata de acolo, iar dupa aceea i-a spus sa ne duca la doctor. Acolo ne-a intampinat un domn foarte de treaba care mi-a facut 1 injectie, ca sa nu mai simt durerea... mami era mai speriata ca mine, ma uitam in ochii ei , as fi vrut sa ii sterg lacrimile, sa ii spun ca nu ma doare nimic, sa nu o mai vad ca sufera. Doctorul mi-a mai facut o injectie, apoi m-a operat. Nu am adormit, asa cum se asteptau ei, ci ma uitam cum imi da gaura in labuta si imi pune tijele. Eram curioasa ce imi face acolo, dar nu mai aveam putere sa ripostez. Vroiam sa sar de pe masa de operatie, dar nu puteam...

Dupa ce a terminat doctorul operatia, au venit mami si cu tati si m-au luat in brate... m-am mai linistit putin. M-au dus acasa, m-au pus in pat la caldurica. Tati a dormit in cealalta camera, ca sa am eu loc in pat, sa nu ma lovoeasca din greseala in timp ce doarme. A fost o noapte lunga... aveam dureri ingrozitoare, plangeam intr-una, aveam febra, tremuram. Mami ma tinea in brate, imi punea comprese, imi punea supozitoare pentru febra, imi umezea gurita cu putina apa...
 eu nu aveam putere sa fac nimic...  cel mai greu a fost cand a trebuit sa ies afara sa imi fac treburile... a trebuit sa ma care in brate, iar eu sunt destul de grea, la cele 30 kg ale mele, si trebuia sa aiba grija sa nu ma lovesc la labuta.
     Imi placea sa stau afara pe balcon la aer, sau ieseam cu mami si stateam pe mal, langa apa. Nu lasam nici un catel sa se apropie de mine, imi era teama sa nu ma loveasca... ei nu stiau ce dureri aveam eu...
     Mergeam la doctor in fiecare zi ca sa imi schimbe pansamentul, mereu imi facea injectii dureroase, dar stiam ca numai asa ma puteam face bine...
    Timpul trecea foarte greu, labuta ma durea, in afara de plimbarile pana la doctor nu puteam merge niciunde, nu aveam putere... imi era foarte dor de prietenii mei de pe Somes, acum nu ma mai puteam juca... era prea mare durerea ca sa imi stea gandul la joaca... dupa vreo luna am luat o jucarie in gura si am inceput sa o rod... imi aduc aminte cat de fericita era mami cand m-a vazut ca ma joc :)
   Au trecut 2 luni, iar noi ne-am mutat in alt cartier, aici nu mai sunt atatia catei, dar imi place, e liniste, mami a gasit un loc ingradit unde ma poate lasa libera sa ma plimb putin.
  Au trecut 9 luni de la accident, acuma ma pot juca, pot alerga, dar nu prea mult , altfel mi se umfla labuta a doua zi si ma doare. Acuma avem in spatele blocului un loc unde ma pot juca linistita, si in siguranta...
  Poate... daca o ascultam pe mami si nu mergeam dupa cainele acela, nu as fi patit nimic, sau poate daca era ingradit locul nostru de joaca, asa cum prevede legea, ne puteam juca in siguranta...