Se afișează postările cu eticheta caine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caine. Afișați toate postările

luni, 9 iulie 2012

Zi de vara...

 Ce poti sa faci intr-o zi calduroasa de vara....?? Sa mergi la un lac/ rau, sa te racoresti, sau, daca nu ai masina si nu poti iesi din oras, stai in casa asculti la maxim hit-urile verii ( la casti, ca sa nu deranjezi vecinii) si ti indreptat spre tine ventilatorul la viteza maxima ca sa te racoresti putin:)





marți, 21 februarie 2012

Baietel jucaus si frumusel spre adoptie

Cand ma intorceam de la plimbare, m-am intalnt cu un catelus micut in statia de langa Iulius Mall. Am facut cunostiinta cu el si am mers mai departe, dar  el s-a tinut dupa mine ca o umbra, am trecut strada de cateva ori, pana sa il observ ca se tinea dupa noi, iar el ne urma de parca ne cunostea de o viata, nu s-a indepartat de noi nici o clipa. Ne-a urmarit pana la bloc, am urcat in casa, sperand ca o sa plece in treaba lui, ne-au mai condus si alti catei pana la bloc, dupa care si-au vazut de drum, dar el a stat in fata scarii, nu a vrut sa plece.Dupa vreo 30 min s-a uitat mami pe geam, iar el era tot acolo, niste vecini i-au dat ceva de mancare, ni s-a facut mila de el, iar mami a coborat si l-a luat in casa. L-a spalat bine cu mult sampon, apoi i-a dat sa manance, dar el nu s-a atins de mancare pana nu am mancat eu prima oara.
Recunosc ca eram geloasa pe el... orice miscare facea, il latram, daca indraznea sa se apropie de patul meu il maraiam, asa ca mami a fost nevoita sa il duca la o prietena... Daca nu il lua Adela ar fi trebuit sa ii faca un adapost in spatele blocului, pentru ca in casa nu il acceptam.

Deci cautam un foster pentru baietel sau o familie care sa il adopte, dar in caz ca apar proprietarii lui sa fie inapoiat acestora.



vineri, 17 februarie 2012

Somnul de refacere...

Dupa o portie buna de joaca afara in zapada  nimic nu se compara cu un somn bun la caldura si o supa calda :)

Dupa ce ma joc mereu ajung acasa cu o durere ingrozitoare, asa ca ma pun sa ma odihnesc - nu inaite sa primesc pastiluta - iar dupa ce imi trece durerea primesc supa calda cu legume:)





Asta e pozitia mea preferata de somn :)


luni, 26 decembrie 2011

In vacanta cu trenul :)



Daca vrei sa calatoresti cu trenul, trebuie sa cumperi un bilet special pentru caine, care este foarte ieftin, sa arati carnetul de vaccine, trebuie sa ai botnita, si sa pui ceva pe bancheta, ca sa nu lasi par.
Este foarte important ca in compartimentul in care ai loc sa fie persoane de treaba, sa le placa cainii, daca nu, sfatul meu este sa te pui intr-un compartiment liber, sau pe langa cineva caruia sa ii placa de tine.

vineri, 9 decembrie 2011

Povestea unui caine

 “La 6 saptamâni m-ati luat la voi! M-am jucat mult cu copii si eram foarte fericit alaturi de voi. Cum trecea timpul, nevoia de miscare crestea si cu ea odata si nevoia de hrana. Copii nu se mai jucau cu mine, iar daca încercam sa-i provoc la joaca, ma mai si loveau… Dar într-o zi, m-au urcat în masina, eu eram asa bucuros ca în sfârsit dupa luni de zile am sa mai vad si altceva… Undeva, pe marginea drumului ne-am oprit si mi-au aruncat mingea… Am alergat fericit dupa ea, dar când m-am întors, voi nu mai erati nicaieri … Foarte speriat va cautam alergând printre masini, unii ma claxonau, altii accelerau si mai tare. Am vrut sa alerg la marginea drumului pentru ca îmi era foarte frica, dar dintr-o data am simtit o puternica lovitura si nu am mai reusit sa ma ridic. Cu mare greutate m-am târât pâna la marginea drumului… V-am strigat…, as fi vrut sa merg dupa voi, dar nu mai puteam… în jurul meu era numai sânge!… Era întuneric… frig…s i-mi era foarte frica… Mingea înca nu o lasam… eram sigur ca o sa va întoarceti dupa mine! Degeaba! Gemeam! Nimeni nu ma baga în seama… Dupa multe ore de chin si durere, s-a oprit cineva lânga mine… Fara sa-l deranjeze noroiul si sângele, m-a luat în brate si m-a asezat în masina… Un barbat alb ne-a întâmpinat când ne-am oprit, dar când m-a vazut doar a dat din cap fara sperante… Noul stapân care ma cunostea doar de 15 minute, plângând m-a strâns la piept… doar atunci am lasat mingea ca sa-i ling mâna… în semn ca-i MULtUMESC… apoi am adormit… ultimul lucru ce am auzit era plânsetul STaPÂNULUI… Acum nu-mi mai este frica… nici frig… si nimic nu ma mai doare… Oare?… daca nu rodeam papucii când eram micut si… nu mâncam asa de mult… poate mai traiam''




from'' Facebook''